Ce este presa mă întreb adesea,

Este ea o sclavă, este ea regină

Sau este cea care prăbușește

Iluzii, lacrimi și așteptări?

Unde ții libertatea,

Cui i te-ai vândut?

Ești o prostituată

Ce nu am mai văzut.

Care îți e scopul,

Unde tinzi s-ajungi?

Câinele-ți de pază

l-ai vândut pe muci.

Cine mă mai apără,

În cine să mă încred?

Tot ce mă-nconjoară

A devenit expired.

(Autor: Diana Dodon)

Se presupune că presa este o formă de exprimare a libertății de gândire care contribuie la formarea opiniei publice. Ea contribuie la schimbul de idei și pluralismul de idei, este constituită din totalitatea elementelor de mass media care se ocupă de furnizarea de știri. Acestea sunt ziare, reviste, radioul, televiziunea și mai nou internetul (publicații online și bloguri).

Dar oare cât de veridică este această furnizare de informații și cât de obiectiv își fac munca jurnaliștii, cât de bine respectă deontologia? Unul dintre clasicii teoriei presei de informare din SUA, Curtis D. MacDougall afirmă că: ,,Jurnalistul cu succes nu se naște, se face. Cele mai multe calități sunt valabile în orice domeniu. Inteligență, prietenie, să fie de nădejde, imaginație, ingenuitate, nerv, rapiditate, acuratețe, curaj, rezistență, autodisciplină, perseverență, vioiciune intelectuală, onestitate, punctualitate, optimism, putere de observare, agerime, inițiativă, umor, adaptabilitate. Jurnalistul nu se poate reduce la abilitatea de a scrie. Ideile mari, mai mult decât cuvintele frumoase, fac textul să fie superior. Interesul pentru problemele contemporane este esențial. De aceea, reporterul trebuie să fie iscoditor, receptiv și sceptic. El trebuie să gândească și iar să gândească, să întrebe și iar să întrebe”. Câți dintre jurnaliștii de astăzi, de la noi, intră în aceste caracteristici? Foarte puțini, sub 1% aș spune.

Se presupune că presa ca să-și exercite rolul trebuie să fie independentă, din păcate la noi presa este prostituata cuiva de la putere. Cunosc 3 persoane pe care le pot considera jurnaliști liberi. Independența este o condiție fundamentală a jurnalismului, piatra de temelie a credibilității lui. Mai degrabă decât neutralitatea, independența spiritului și a minții este principiul pe care jurnaliștii trebuie să-l păstreze în centrul atenției.

„Cu siguranță încă mai sunt țări, unde presa este ca o regină care își exercită puterea în favoarea poporului, este acel câine de pază al societății. Însă nu pot aprecia acest lucru la justa valoare, întrucât nu am avut ocazia să observ jurnalismul dincolo de hotarele țării noastre. Iar ceea ce văd nu mă face să fiu mândră de profesia aleasă, deși încă mai cred că voi putea schimba unele stereotipuri deja formate.” Sunt total de acord cu cele spuse de Julia Forrest mai sus. În nici un caz presa noastră nu este regină, poate sclavă datorită faptului că s-a vândut ca o prostituată celor de sus de la conducere.

Nu mai avem la ce să ne uităm știind că nu ne este ascuns adevărul, nu mai putem avea încredere în cei care ar fi trebuit să fie câini de pază ai societății. Ne-au dezamăgit și ne vând ca pe niște animale, ne servesc cu zoi gătite după rețeta celor ce dețin marea putere în stat și ne mint că e cea mai scumpă hrană.

Mii scârbă și jale… mii frică… și mă tem… pentru noi…

Diana D.