Observ că totul se învârte în jurul cuvântului Iubire. Fă totul cu iubire, iubește și vei fi iubit, etc, etc.

Cum e sentimentul ce îl trăiești când ești împlinit, fericit, iubit? Sau să o iau altfel, cum îți demonstrezi iubirea?

Deseori când merg pe stradă și văd cupluri ținându-se de mână mă întreb: dacă tot pretinzi că iubești, de ce devii apoi indiferent față de persoana de lângă tine, sau așa arăți… Oare iubirea nu înseamnă NOI și dedicare în totalitate celuilalt, pentru toată viața, jertfire chiar? Ceea ce văd în jur este doar nepăsare, egoism, indiferență și lipsă de interes. Unde e iubirea declarată, unde-s promisiunile, unde e interesul? A rămas doar mila și deprinderea, incomoditatea poate de a spune ce gândești, teama de singurătate și gândul că vei trăi în zadar dacă ești singur.

Ce face ca o iubire să dureze? Respect? Pasiune? Dorință? Sau într-adevăr iubire nu există, fiindcă ce folos dacă e respect dacă nu e dorință și pasiune și multe altele.

Iubirea e o necesitate, e ca o carte cu instrucțiuni, nu e ceea ce mulți zic: „că atunci când iubești nu aștepți nimic în schimb”, prostii, minciuni, vorbe aruncate în vânt. Din contra, când oferi aștepți în schimb, așa e făcută lumea, oamenii, și oricât ar vrea unii să contrazică acest fapt, vor ajunge oricum la aceeași concluzie de mai sus.

Oamenii sunt egoiști, se gândesc doar la ei, și, nimeni, NIMENI,nu o să se jertfească pentru tine, oricât ai crede că ar face-o… dacă nu te iubește cu adevărat, nu o va face, nici chiar așa zisa jumătate a ta. De aceea trebuie să crezi doar în tine, dacă poți, fiindcă nu toți cred în ei înșiși…

Iubirea e doar un cuvânt ce capătă semnificație doar după ce îi cunoști instrucțiunile de folosire.

Diana D.