Aș vrea să vorbesc puțin despre indiferența în cuplu, fiindcă tot mai des citesc dezamagirea soţiilor, iubitelor pe jumătatea lor în diferite grupuri.

Păi mai bine te preocupi de altele decât de cea care ar trebui să fie prioritate în viața ta, nu? Dar de altfel, cum îți dai seama pe cine ai alături? În acest caz lucrurile sunt foarte clare, îndepărtează-te. Nu lăsa să fii călcată în picioare. Dacă te iubea, prioritate îi erai tu și nu alta.

Printre altele, bărbații sunt atât de ușor de citit, trebuie doar să fii atentă și să îți lași sentimentele deoparte ca să îi citești.

Atunci când depistezi indiferența, relație nu mai există și probabil nici unul din voi nu poate să spună direct că totul e consumat. Preferă să îți arate prin diferite acțiuni că activitatea sa, atenția sa nu mai este îndreptată către tine, ci către alta.

Mă adresez vouă, femeilor, credeți că merită? Odată ce îți este reproșat că „m-ai săturat”, „dă-mi pace”, „nu mă enerva” mai ai dorință să continui? Atunci când nu mai ești înțeleasă ca în vremurile de început, când vrei să știi ce face, ce a făcut și îți este răspuns cu multă indignare, când îți exprimi părerea ca soție despre acțiunile lui și în secunda 2 ești nebună, când vrei să înțelegi ce spune, gândește și ești făcută paranoia din priviri. Asta se întâmplă cu voi…Sau cel puțin asta meritaţi?

Și când te gândești că pe vremuri nu era nevoie să pui întrebări, venea totul de la sine…

Aici începe indiferența, așa prin aceste acțiuni nesemnificative pentru ei.

De ce doar femeile o văd și simt? Fiindcă lor le pasă cel mai mult de celălalt, pentru că nu sunt indiferente și sătule de dragostea și atenția soților, iubiţilor lor, pentru că deseori bărbații nu văd dragostea femeilor și poate că de la prea multă dragoste te saturi.

Sfatul meu este să oferiți aceeași indiferență înapoi, dacă puteți, dacă vor rezista ei – pleacă, dacă nu reziști tu –
dă-o altcuiva, la sigur și el o face odată ce e atât de rezistent 🙂