Despre adevar si minciuna

Mi s-a spus de multe ori ca nu exista adevaruri …

Ca nimeni nu l-a vazut,ca nu-l poate arata nimeni cu degetul… 

Ca fiecare om isi construieste propriul adevar in functie de informatiile pe care le are,de modul in care a fost crescut,de lucrurile in care crede,de cei din jurul lui.Ca nu se poate si e chiar periculos sa incercam raportarea tuturor lucrurilor la un adevar suprem,pentru ca,nu-i asa,oamenii sunt mult prea mici pentru a-l atinge.

Fiecare cu adevarul lui marunt si neinsemnat,dar atit de important atunci cind il opunem adevarului celuilalt. De nezdruncinat ,ca si cind ar fi rupt din acel copac al intelepciunii.

Aceiasi oameni care imi spuneau ca nu exista adevar ,tineau cu dintii de parerile lor ,de convingerile lor ,de senzatiile lor.De fapt ,ei isi aparau dreptul de a crede in ce vor ei.De a-si apara universul stramt in numele adevarului propriu.Ei nu pledau pentru intelegere ci pentru dreptul de a nu fi contrazisi.

Atunci cind crezi cu tarie in ceva,pentru ca ai nevoie sa crezi,transformi totul in adevarul tau.Viata ta se muleaza pe acest adevar.Toate lucrurile,oamenii,ideile intra in universul tau doar dupa ce au trecut prin acest sablon,devenit Adevarul.Si-l aperi cu disperare pentru ca nu vrei ca universul tau sa se clatine. N-ai putere sa o iei de la capat.Nu te gindesti niciodata ca cel de linga tine are un univers construit pe baza unui adevar,poate,exact opus celui pe baza caruia respiri si iubestu tu.

Atunci cind intilnesti un om care e capabil sa-si sustina adevarul  mai puternic decit tine,atunci cind argumentele lui si rezultatele modului in care crede sunt superioare reusitele tale , atunci cind simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare ,apelezi la sintagma atit de preferata de cei slabi : nu exista adevar absolut. Pentru ca, daca ar exista ,cine l-ar detine? Ce om ar fi capabil sa descifreze secretele universului? Si cum l-am recunoaste? Cum as putea accepta ca el e mai bun decit mine? Mai demn sa detina acest adevar si mai capabil sa-l impartaseasca celorlalti.

Cit din ceea ce cunoastem e adevarat?Cum se face ca lucrurile despre care avem senzatia ca stim atitea se dovedesc false? De ce adevarurile noastre se schimba atit de des? Oare acesta nu e un indicator al capacitatii noastre de a ”descoperi”  adevaruri? Oare nu cumva periodica noastra cautare a adevarurilor care sa justifice noile noastre  scari de valori, care sa explice ceea ce ni se-ntimpla,care sa ne faca universul din nou acceptabil ar trebui sa ne dezvaluie tocmai fragilitatea uneltelor cu care decidem ce e adevar si ce nu?

Acest ,,nu exista adevar” implica un alt pericol!… Acela al deductiei logice ca  nici minciuna nu exista!… Daca fiecare actioneaza in baza propriului adevar ,ramane la latitudinea noastra sa stabilim ce este minciuna si ce nu… 

Modelam realitatea in functie de ceea ce credem noi ca merita sa stea in categoria adevaruri sau in cea de minciuni.Suntem astfel feriti de reprosuri.Ne autojustificam pentru a nu simti sentimentul de vinovatie.Pentru ca,cel mai important e ceea ce crezi tu despre tine.Pentru ca e vorba de adevarul tau.Pentru ca,pentru a face fata celorlalti,trebuie sa fii sigur pe tine.Si asta se face cel mai simplu atunci cind lucrurile sunt impartite in alb si negru,atunci cind lumea ta nu e ravasita de cautarea cine stie carui adevar asa-zis absolut ,pe care nu l-a vazut nimeni niciodata.Esti sigur atunci cind oamenii se impart in cei care iti impartasesc adevarul si in cei care impartasesc o minciuna .Pe acestia din urma esti gata sa-i urci pe ruguri si sa-i arzi intru dreptul omului de a detine adevarul propriu.Al tau.

Falsificarea adevarului inseamna minciuna!

Dar ,oare,falsificarea minciunii inseamna adevar?

Atunci cind nu exista adevar si,in consecinta,nu exista nici minciuna,ce inteles mai are cuvintul ,,incredere”? De ce oare raporturile dintre oameni par sa se bazeze atit de mult pe un element lipsit de substanta?In ce mod am putea sa ne sincronizam adevarurile pentru a se naste acel sentiment pe care-l doresc atitia?

Nu cumva avem incredere numai in cei ce par sa creada in aceleasi adevaruri ca si noi?Oare nu cumva increderea e doar reflexia propriilor convingeri?De ce ne doare atit de mult cind cineva ,,ne inseala increderea”?Daca aceasta incredere  n-a fost decit manifestarea dorintei noastre de a ne simti alaturi de cineva cu care sa impartasim acelasi adevar?Oare nu suntem mai indurerati de faptul ca am inclus in adevarul nostru cealalta persoana,am asociat credintei increderea? Oare asta nu arunca o umbra de indoiala asupra adevarului nostru?Cine a mintit??? Celalalt sau te-ai mintit singur?                                 Avem nevoie de adevar!Avem nevoie sa credem in noi si in ceilalti!… Nu putem trai fara sa avem sentimentul ca impartasim cu ceilalti un adevar!!…                                                                   Si asta se intimpla mult mai usor atunci cind nu-ti pui prea multe intrebari legate de valabilitatea adevarului tau. Dar la fel de usor se farama.Si lasa in loc o mare durere.Odata trecuta,iti fabrici la repezeala un alt adevar…                                                                  Pentru ca, nui asa,nu exista adevar absolut…

p.s. sper sa fiti si voi deacord cu mine….    Diana Dodon

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Discover

Sponsor

Latest

Atunci cand ploua …

Sentimentele tulburi starnite in inima mea de degetele ploii batandu-mi in geam , m-au indemnat sa scriu acest articol. E noapte… Din nou sunt singura si...

„Munca fiecarui om este portretul sau.”

Mai jos o să vă las să savuraţi din munca mea. Cred că ceea ce veţi afla vă va fi de folos pentru propria...

4 ani de iubire

De fiecare dată am emoții în ajun de anul nou, retrăiesc niște clipe minunate. Chiar dacă se împlinesc 4 ani de când am spus...

Ce cred eu despre lumea in care traiesc?

Buna intrebare. Aceasta a fost ultima sarcina data de profesoara de Literatura Romana anul acesta. Mi-a placut sarcina ei ,si eu am raspuns la...

Celor care ma vorbesc!

Nu judec viaţa privată a nimănui, astfel nu doresc să mi se judece propria viaţă. Trăiesc cum îmi place, cu cine vreau şi cum...