E ciudat cum poate să-ți schimbe o simplă discuție starea… E ciudat nu?
Oare de ce mă simte? de ce e deajuns o singură privire de-a mea ,o singură mișcare ca să simtă și să vadă ce se întîmplă cu mine?
De ce nu îmi pot ascunde unele stări, de ce?
De ce trebuie să stăm boțumflați toată seara în loc să ne șoptim cuvinte dulci?
De ce mă cunoaște atît de bine,de ce?
De ce nu am curajul să-i închid acum camera și să izbucnesc în plîns de proastă?
De ce vreau să par în fața lui că mi-e bine ,cînd defapt nu mă simt bine deloc?
De ce nu am curajul acum să-i zic : ,, măi prostule Te iubesc” și să ne continuăm seara fericiți?…Nu să stăm așa boțumflați și supărați…
Nu vreau să știu ce e în sufletul lui acum ,pentru că sigur îl doare… Dar el știe că îl iubesc și știu că așteaptă să fac ceva să nu mai stăm așa…
Dar nu știu cum,nu am cea mai vagă ideie… pentru că în capul meu se învîrt păsărele.
Sunt proastă poate,dar un prost iubesc… ce să fac? așa e 😛
Acum n-am cum să-i sar în gît și să-l încurc să lucreze…Oricît aș vrea,acum asta nu e posibil și El știe…
El știe cît de nebună sunt eu și știe că alta ca mine nu va mai găsi, așa că Puiu,tași șî înghiti amu 😛
